scoala sanitara - Sutura Chirurgicala
Joi, 2016-12-08, 7:01 AM
Bine aţi venit Vizitator | Înregistrare | Logare

Şcoala Sanitară

Sutura Chirurgicala

 
SUTURA CHIRURGICALĂ
 
 
1. Definiţie - Sutura chirurgicală reprezintă totalitatea manevrelor de refacere anatomică a continuităţii planurilor unei plăgi şi de menţinerea a lor în contact, în scopul unei cicatrizări rapide şi cît mai funcţionale a ţesuturilor. Formaţiunile sau straturile anatomice respective au fost secţionate anterior de către un agent, fie accidental, fie in cursul unui act operator.
 
Sutura chirurgicală este una dintre cele mai utilizate manopere în chirurgie. Ea s-a perfecţionat mult în ultimii ani, atât în ceea ce priveşte tehnica chirurgicală, dar şi in ceea ce priveşte materialele folosite, ceea ce explică succesele obţinute în chirurgia de transplant, vasculară, digestivă, etc. Practic, ea se adresează tuturor ţesuturilor şi organelor corpului uman.
 
2. Clasificarea suturilor
Suturile chirurgicale se clasifică după mai mulţi parametri:
A. După momentul efectuării ei - în funcţie de timpul scurs de la producerea plăgii vom avea:
- Sutura primară - se efectuează imediat sau la scurt timp după traumatism sau secţiunea operatorie, fără a depăşi „cele 6 ore de aur” ale lui Friedrich. Este de dorit ca sutura primară să fie executată cît mai frecvent, cu condiţia siguranţei unei asepsii perfecte, ceea ce asigură „vindecarea per primam intentionem”. În cazul unor plăgi cu marginile zdrenţuite, neregulate, cu porţiuni a căror vitalitate este dubioasă, se practică mai întâi excizia teritoriilor compromise, până înţesut sănătos. Vom căuta să obţinem prin aceasta şi o regularizare a marginilor plăgii. După aceea se execută sutura primară.
 
- Sutura primară întârziată - se utilizează la plăgile cu potenţial supurativ. Plaga se lasă deschisă ş i se supraveghează câteva zile (de obicei 5-7 zile). Firele de sutură nu vor fi strânse decât după trecerea perioadei de aşteptare, interval în care plaga va fi pansată zilnic ca o plagă supurată. Dacă supuraţia nu a apărut se pot strânge firele, eventual sub protecţia unui drenaj cu tub subţire.
 
- Sutura secundară - este indicată plăgilor cărora li s-a efectuat în primul timp o sutură primară, care au supurat, ceea ce a impus scoaterea firelor. Acestea se tratează prin pansamente zilnice, până când dispariţia infecţiei este confirmată bacteriologic, iar în plagă se formează ţ esut de granulaţie. Primul timp al suturii secundare presupune avivarea ţesuturilor de la nivelul tuturor straturilor anatomice. Urmează sutura 73 propriu-zisă, ce trebuie să respecte, pe cât posibil, planurile anatomice, fapt ce va conduce la obţinerea unor cicatrici suple şi funcţionale. Sutura secundară se poate efectua având un dren subţire de protecţie. Dacă plaga suturată secundar supurează din nou se repetă procedura de îndepărtare a firelor, pansamente zilnice iar sutura se va numi terţiară, cuaternară, etc.
B. După lungimea firului utilizat pentru executarea suturii se deosebesc:
- Suturi discontinue, făcute cu puncte separate; firul de cusătură se înnoadă ş i se secţionează după fiecare trecere prin ţesuturi; se poate face şi cu ajutorul agrafelor.
 
- Suturi continue, făcute pe toată lungimea plăgii, cu un singur fir lung, fără a fi secţionat decât la terminarea suturii; poară numele de „surjet” şi se utilizează de obicei la ţesuturile profunde sau in suturile intradermice C. După numărul straturilor pe care le suturează la acelaşi ţesut, suturile se împart în: - suturi într-un singur plan (monoplan), la care marginile ţesutului se unesc printr-un singur strat de fire;
 
- Suturi în mai multe planuri (de obicei duble), la care ţesuturile se refac prin două sau mai multe straturi de fire suprapuse.
D. După natura materialului folosit suturile pot fi:
- Resorbabile, cu materiale ce sunt resorbite de ţesuturi in câteva săptămâni sau luni
 
- Neresorbabile, cu materiale care rămân ca atare şi care produc o uşoară reacţie din partea organismului
 
3. Principiile de efectuare a unei suturi:
Pentru ca ţesuturile secţionate să formeze o cicatrice solidă ş i funcţională, la suturarea lor se impune respectarea următoarelor principii:
- asepsie şi antisepsie perfectă, atât a pielii, cât şi a instrumentelor şi a materialelor de sutură;
 
- hemostază riguroasă, prin ligatura fiecărui vas în parte, care să nu permită formarea de colecţii sanguine sau seroase;
 
- marginile plăgii să fie regulate şi bine vascularizate; în cazul plăgilor contuze se va realiza mai întâi regularizarea marginilor acestora, cu eliminarea zonelor sfacelate, insuficient irigate şi anfractuoase; - respectarea vascularizaţiei zonei sau segmentului pe care se face sutura; acest deziderat este cu atât mai important cu cât sutura se face pe viscere cavitare, la care devascularizarea marginilor duce la apariţia de necroze şi dezuniri;
 
- reconstituirea planurilor se face din profunzime spre suprafaţă, suturând împreună ţesuturi cu structură identica; numai astfel se poate obţine o cicatrice suplă şi de calitate;
 
- în situaţii în care rezistenţa ţesuturilor este diminuată sau sutura este supusă unor tracţiuni sau tensiuni, se recomandă ca ea să fie realizată în două planuri;
 
- sutura trebuie să asigure o etanşeitate perfectă printr-o afrontare corespunzătoare;
 
- în cazul suturării unor organe cavitare, cusătura trebuie sa asigure păstrarea unui lumen nemodificat sau cu diminuări minime de calibru, fie prin folosirea unor fire izolate, fie prin anumite artificii de tehnică specifice fiecărui organ;
 
- strângerea firelor trebuie făcută progresiv, pentru a nu se rupe şi pentru a nu strange prea tare, pentru a menţine vascularizaţia ţesuturilor prin care trece şi a nu le tăia;
 
- între mişcările operatoruluişi ale ajutorului trebuie să fie o coordonare desăvârşită pentru a realiza o sutura elegantă şi solidă.
 
4. Instrumentar şi materiale de sutură
A. Instrumentarul este format din ace, portace şi pense.
 
Acele sunt de o mare varietate, în funcţie de tipul şi de întrebuinţarea lor. Ele se împart în ace simple sau ace de mână şi ace mecanice cu maner sau cu pedală.
a. Acele simple pot fi :
- ace drepte, cu urechile despicate, care se incarca prin apăsare perpendiculară
- ace semicurbe - ace curbe, de tip Hagedorn. Acele sunt de diverse mărimi şi curburi. Acele curbe sunt pe secţiune rotunde, triunghiulare sau prismatice. Cele prismatice permit o mai uşoară străpungere a ţesuturilor cu rezistenţă mai crescută: muşchi, aponevroză, piele. Cele rotunde se folosesc de obicei în chirurgia tubului digestiv şi în chirurgia vasculară. Acele drepte se mai utilizează încă de către unii chirurgi şi se manevrează cu mâna. Acele atraumatice sunt ace Hagedorn rotunde, de diverse grosimi şi mărimi, la care firul este montat în continuarea acului, în aşa fel încât nu lasă soluţie de continuitate la trecerea prin planul anatomic respectiv. În funcţie de diametrul acului ele sunt numerotate de la 0 (mai groase) până la 12-0 (cele mai subţiri). Urechea acului chirurgical are o altă construcţie decât cea a acului obişnuit, prezentând două arcuri laterale între care se găseşte o despicătură îngustă. Firul nu se introduce ca la acele obişnuite, ci se pune în tensiune şi se împinge printre cele două arcuri laterale, pe care le depăşeşte şi pătrunde în despicătură.
b. Acele mecanice sunt utilizate astăzi din ce în ce mai rar. Cel mai cunoscut este acul mecanic Reverdin, ce este compus dintr-un mâner cere se continuă cu un ac lung drept sau curb. La 1 cm de vârf, de obicei în stânga, prezintă o 75 mică incizură ce poate fi închisă sau deschisă de către o lamă de oţel manevrabilă prin intermediul unui buton. Este un ac uşor de manevrat, dar este traumatizant pentru ţesuturi, se defectează uşor şi este destul de scump (vezi fig.). Un alt ac mecanic este acul Deschamps, folosit tot mai rar. Clasic, era utilizat pentru conducerea firelor în jurul elementelor hilare (de exemplu hilul splinei, pediculi tiroidieni). 76
 
6. Tehnica executării unei suturi
Sutura cu portacul şi acul cuprinde câţiva timpi obligatorii:
- Apropierea marginilor tisulare – pentru ca sutura să fie corectă şi cicatrizarea bună este obligatoriu ca ţesuturile suturate să fie puse în contact riguros prin marginile lor, fără a fi eversate, inversate sau sub tensiune. Afrontarea se face cu ajutorul penselor chirurgicale. Pentru a uşura sutura, cele două margini sunt prinse cu o pensă ş i apropiate. Pentru a obţine afrontarea dorită, portacul trebuie să încarce ceva mai mult din grăsimea subcutanată. O priză prea mică poate duce la invaginarea marginilor plăgii. Afrontarea corectă necesită uneori decolarea suplimentară a uneia sau ambelor margini ale plăgii. Un al artificiu tehnic îl constituie plasarea de fire subepidermice. Această manevră eversează uşor buzele plăgii, eversare ce dispare după scoaterea firelor. Afrontarea marginilor plăgii se poate realiza şi prin deplasarea nodului pe o parte a plăgii.
 
- Trecerea firului – Acul cu firul prins în portac se înfige în marginea opusă a plăgii până ce vârful pătrunde şi apare de partea cealaltă a plăgii. Pătrunderea cu acul se face la distanţe egale de marginile plăgii şi se prinde suficient ţesut pentru a nu lăsa spaţii moarte. Această egalitate a prizelor conferă suturii un aspect estetic bun. Acul este scos cu ajutorul portacului în sensul curburii lui, trăgând de acesta până firul ţinut de ajutor va părăsi singur urechile acului.
 
- Înnodarea firului – O sutura estetică se execută cu coaptarea marginilor plăgii pe ac, adică în momentul în care acul a trecut prin ambele margini ale plăgii şi le are încărcate pe el. Dacă această manevră nu s-a efectuat şi acul a fost scos din ţesuturi, marginile plăgii trebuie potrivite şi coaptate înainte de a înnoda firul. De obicei, nodul se execută de către ajutorul aflat în faţa operatorului. Nodul se plasează lateral, la nivelul orificiilor de pătrundere a acului. Toate nodurile vor fi de aceeaşi parte a plăgii. Se execută întotdeauna trei noduri: primul de strângere, al doilea de sprijin, al treilea de siguranţă. Este admisibilă ruperea firului la primul nod, dar nu este permisă la următoarele două.
 
- Scoaterea firelor de sutură – se face în funcţie de factorii locali şi generali ce favorizează sau întârzie cicatrizarea. Vascularizaţia bogată a regiunii (de exemplu la gât), favorizează cicatrizareaşi permite scoaterea firelor după 2-4 zile. Diabetul zaharat, hipoproteinemia, neoplaziile, infecţia locală, imunodepresia, întârzie procesul de cicatrizare, deci şi scoaterea firelor. De obicei, firele se scot la 7 zile, iar în zonele supuse tensiunii (cot, genunchi) se vor scoate după 10-12 zile. Se dezinfectează plaga, după care se prinde firul cu o pensă de unul din capete, se tracţionează uşor si se taie unul din braţele firului sub nod, la nivelul părţii curate a aţei din derm, pentru a nu infecta plaga prin trecerea porţiunii de fir ce a fost în exteriorul plăgii. Secţiunea se face cu ajutorul foarfecelui sau a bisturiului. Se trage de fir până acesta este scos, după care plaga se pansează. 
 
7. Executarea unui nod chirurgical 
 

TEST:
 
1. Definitia suturii chirurgicale
2. Clasificarea suturilor dupa momentul efectuarii ei
3. Clasificarea suturilor dupa lungimea firului si a materialului utilizat
4. Descrieti principiile efectuarii unei suturi
5. Descrieti tehnica efectuarii unei suturi
RSS

Căutare

Formularul pentru autentificare

Radio Live

Ţine minte Pagina

Montare Branula

Aici găseşti:

Coloana Vertebrală

Relaxare

Punctie Venoasă

Link-uri utile

Bandaj "in 8"

Tipuri Pansamente

Resuscitare Adult

Resuscitare Bebe

Defibrilator Use

Interpretare EKG

NumărătoareInversă

Schimb valutar

Mă puteţi întreba

Arhiva materialelor

Sondajul nostru

Evaluează site-ul meu
Total răspunsuri: 111

Mini-chat

 
200

Prietenii site-ului

  • Creaţi un website gratuit
  • Desktop Online
  • Jocuri Online Gratuite
  • Tutoriale Video
  • Toate Tag-urile HTML
  • Kit-uri de Navigator
  • Ai Diabet?

    Acum Online

    Statistici


    Total online: 1
    Vizitatori: 1
    Utilizatori: 0

    Check Page Rank of your Web site pages instantly:

    This page rank checking tool is powered by Page Rank Checker service