scoala sanitara - Terapii Vasculare
Vineri, 2017-03-24, 10:59 PM
Bine aţi venit Vizitator | Înregistrare | Logare

Şcoala Sanitară

Terapii Vasculare

TERAPII VASCULARE
 
TERAPIA INTRAVENOASA PERIFERICA:
 
Pregatirea terapiei intravenoase periferice:
Pentru o administrare intravenoasa eficienta este esential ca materialele sa fie pregatite.
 
Pregatirea materialelor necesare depinde de rata de administrare, de tipul terapiei, cat si de specificul solutiei care trebuie administrata intravenos.
Exista doua tipuri de filtre de picurare pentru perfuzoare care trebuie alese in functie de ce se indica la administrare.
-Astel, macropicuratorul este folosit pentru administrarea rapida a unor cantitati mari de solutie prin faptul ca permite formarea picaturilor mari.
-Perfuzoarele cu micropicurator se folosesc pentru uzul pediatric si la adulti care necesita adminstrarea unor cantitati mici de solutie intr-un timp mai indelungat, sub un control atent al ratei si cantitatii de adminstrare.
Administrarea intravenoasa prin atasarea unei linii venoase secundare la una primara, deja existenta, permite adminstrarea alternativa sau concomitenta a doua solutii.
Perfuzoarele care au filtru de aer se folosesc pentru solutiile din sticle, cele fara filtru de aer se folosesc pentru solutiile din pungi de plastic sau la flacoanele care au ele atasate filtru de aer.
 
Materiale necesare:
· solutia de administrare intravenoasa
· paduri alcoolizate
· perfuzor
· stativ
· medicamentele prescrise daca trebuie administrate in perfuzie
· manusi
· tavita sau carucior de lucru
 
Pregatirea echipamentului:
· se verifica data de expirare a solutiilor de administrat, volumul si tipul solutiilor
· se examineaza solutiile ( de plastic sau de sticla) sa nu fie perforate sau sparte
· se examineaza solutiile pentru a erifica aspectul lor( sa nu fie tulburi, precipitate etc)
 
Administrare:
- se spala mainile bine
- se pun manusile
- se agata solutia in stativ
- se inlatura capacul sau dopul protector si se dezinfecteaza cu un pad alcoolizat portiunea unde va fi introdus perfuzorul
- se introduce cu seringa sterila un alt medicament in solutia perfuzabila daca acest lucru este indicat si se va eticheta flaconul specificand medicatia introdusa
- se desface perfuzorul si se introduce in solutie avand grija sa nu atingem capatul sau de nimic pentru a-l pastra steril
- se clampeaza perfuzorul si apoi se preseaza camera de umplere pana se umple jumatate
- se declampeaza perfuzorul si se goleste de aer lasand lichidul sa curga in tavita pana cand nu mai este nici o bula de aer
- daca solutia este in flacon de sticla va trebui sa se deschida filtrul de aer pentru ca ea sa curga. Daca este in punga de plastic nu este nevoie
- se detaseaza capacul protector al celuilalt capat al perfuzorului si se ataseaza perfuzorul la branula
- se eticheteaza flaconul de solutie cu data si ora administrarii
 
Consideratii speciale:
- terapia intravenoasa produce de cele mai multe ori anxietate bolnavului. Pentru a-i reduce teama si a ne asigura de cooperarea sa, procedura trebuie explicata pacientului in detali. Astfel, se va explica pacientului ca va ramane la locul punctionarii un cateter de plastic la care se va atasa un perfuzor pentru perfuzarea diferitelor solutii indicate de medic sau o seringa pentru adminstrarea antibioticelor sau altor substante prescrise. Se va explica pacientului ca aceasta il scuteste de inteparea repetata pentru adminstrarea tramentului
- i se va explica, de asemenea, ca durata si tipul tratamentulu vor fi indicate de medic
- se aduce la cunostinta pacientului orice modificare survenita in schema de tratament
- de-a lungul tratamentului pacientul trebuie invatat sa anunte orice modificare in rata de administrare potrivita de asistenta( daca perfuzia se opreste sau merge mult mai rapid), daca incepe sa-l doara. De asemenea, i se va preciza ca nu va trebui sa loveasca sau sa bruscheze locul unde branula este inserata
- se va explica tehnica indepartarii branulei, cat timp se va tine compresie la locul de insertie cat si faptul ca va fi apt sa isi foloseasca mana respectiva la fel de bine ca inainte de montarea branulei 
 
MONTAREA UNUI CATETER DE VENA PERIFERICA:
Insertia unui cateter de vena periferica presupune selectarea unui cateter adecvat, a unui loc de punctionare si a unei vene potrivite, aplicarea de garou, dezinfecatrea locului ales, punctionarea venei si introducerea cateterului.
Selectarea cateterului si a locului de insertie se va face in functie de tipul, durata si frecventa tratamentului pe care pacientul le are prescrise, accesibilitatea patului venos al pacientului, varsta si constitutia fizica a pacientului. Daca este posibil, se va alege o vena la bratul sau mana nondominanta.
Locurile preferate de punctionare venoasa sunt vena cefalica si basilica a bratului si cele de pe partea dorsala a mainii. Se pot aborda si venele de la nivelul piciorului, dar creste riscul de tromboflebita. Un cateter periferic permite adminstrarea de solutii lichide, sange si derivate din sange, si mentine accesul venos permanent. Insertia unui cateter periferic este contraindicata la bratul sau mana care prezinta leziuni, edeme, arsuri, la bratul sau mana corespunzatoare plagii operatorii la pacientele mastectomizate. De obicei, daca o vena este lezata ( hematom, echimoza etc) se va alege un nou loc de punctionare intotdeauna deasupra zonei lezate, niciodata sub zona lezata.
 
Materiale necesare:
 · paduri alcoolizate
· manusi
· garou
· cateter pentru vena periferica
· solutiile de administrat
· seringa cu solutie normal salina
· perfuzor
· stativ
· fixator transparent pentru cateter
· comprese
 
Pregatirea echipamentului:
· se verifica medicatia prescrisa, data de expirare, aspectul solutiilor de administrat
· se ataseaza perfuzorul la flaconul cu solutie in mod steril si se scoate aerul
 
Insertia cateterului:
- se pozitioneaza stativul cu solutia perfuzabila si perfuzorul atasat cat mai aproape de patul pacientului
- se confirma identitatea pacientului
- se explica procedura pacientului pentru a-i reduce anxietatea (care poate produce vasoconstrictie si implicit, un abord mai dificil al venelor) si a ne asigura de cooperarea sa
- se spala pe maini
- se selecteaza locul punctionarii. Daca se prevede o terapie intravenoasa de lunga durata se va incepe cu venele din portiunea distala pentru a schimba, cu timpul, locul punctionarii din ce in ce mai proximal. Daca trebuie administrata o substanta iritanta sau un volum mai mare de lchide, se va alege o vena mare
- se pozitioneaza pacientul intr-o pozitie confortabila, cu bratul sprijinit si pozitionat in jos pentru a permite umplerea venelor bratului si mainii
- se aplica garoul la aproximativ 15 cm mai sus de locul de punctionare, pentru a dilata venele. Se verifica pulsul radial. Daca acesta nu este palpabil se va largi putin garoul pentru a nu face ocluzie arteriala
- se palpeaza o vena cu ajutorul indexului si al degetului mijlociu al mainii nondominante
- se trage de piele pentru a fixa vena
- daca vena nu se simte bine se va alege alta
- daca este palpabila dar nu suficient de palpabila se cere pacientului sa isi inchida si sa-si deschida pumnul de cateva ori sau se tapoteaza cu degetele de-a lungul venei
- garoul nu se va mentine mai mult de 3 minute. Daca in tot acest timp nu s-a reusit inserarea cateterului se va desface garoul pentru cateva minute si se va relua tehnica
- se pun manusile
- se dezinfecteaza locul ales pentru punctionare cu paduri alcoolizate dinspre interior spre exterior si se lasa sa se usuce pielea ( uneori, va fi necesar ca in prealabil sa fie indepartat parul din zona respectiva la pacientii cu pilozitate accentuata)
- se va lua branula in mana dominanta si se va tine intre police si index ( daca are aripioare branula se va tine de acestea ) iar cu policele mainii nondominate se va trage piele de sub vena pentru a o fixa si a o exprima( ea va apare angorjata )
- se va avertiza pacientul va simti o intepatura
- se va introduce cateterul cu amboul acului in sus, sub un unghi de aproximativ 15 grade, direct prin piele pana in vena printr-o singura miscare, verificand daca apare sange in capatul cateterului care confirma ca acesta este in vena
- din momentul in care apare sangele exista mai multe metode de a introduce cateterul in vena. Se desface garoul apoi fie se continua impingerea cu grija ( pentru a nu perfora vena prin celalalt perete) a cateterului pana la jumatatea sa si apoi se scoate acul in acelasi timp cu impingerea totala a canulei de plastic, atasandu-se imediat fie perfuzorul fie seringa, presand usor pe vena pentru impiedicarea sangerarii; fie se scoate acul imediat dupa punctionarea venei si aparitia sangelui si se ataseaza rapid si steril perfuzorul solutiei de administrat. Se porneste perfuzia in timp ce cu o mana se fixeaza vena si cu cealalta se impinge canula de plastic. Este o metoda care nu prezinta riscul perforarii venei deoarece cateterul este introdus fara a mai avea acul in el si deoarece solutia perfuzata dilata vena facand mai usoara avansarea cateterului
- dupa introducerea cateterului se curata locul cu paduri alcoolizate, se arunca acul cateterului in recipientul de intepatoare
- se regleaza ritmul de administrare a perfuziei
- se fixeaza cateterul cu un fixator transparent si semipermeabil dupa ce se usuca dezinfectantul pe piele
- fixatorul se desface in mod steril si se aplica pe locul de insertie lipind bine marginile pentru a preveni iesirea accidentala a cateterului
- se fixeaza si tubul perfuzorului de mana pacientului avand grija insa sa lase libertate de miscare si sa nu fie fixat in extensie deoarece poate trage cateterul afara din vena la o miscare mai brusca ü daca cateterul se afla in zona articulatiilor mainii, de exemplu, se va pune un un propsop rulat sub articulatie si se plasa mana pe el ü indepartarea cateterului se va face la terminarea terapiei intravenoase sau atunci cand vechiul cateter nu mai este functional si pacientul necesita in continuare tratament intravenos. Se opreste perfuzia si se clampeaza perfuzorul, indepartandu-se apoi cu blandete fixatorul de pe branula. Flosind o tehnica sterila se va deschide o compresa sterila. Se vor pune manusi si se plasa compresa sterila cu o mana peste locul de insertie a cateterului, iar cu cealalta mana se va scoate branula printr-o miscare paralela cu pielea
- se va inspecta branula scoasa pentru ca sa nu lipseasca din ea portiuni care sa se fi rupt accidental si sa intre in circulatia sangvina a pacientului
- se face compresie pe locul punctionarii timp de 1-2 minute, se curata zona si apoi se aplica un bandaj adeziv
- daca apar secretii la locul de insertie a cateterului capatul acestuia va fi taiat cu o foarfeca sterila direct intr-un recipient steril si trimis la laborator pentru analizare
- se va indica pacientului sa-si restanga pentru 10 minute activitatea membrului care a avut cateterul si sa pastreze bandajul adeziv timp de 1 ora de la indepartarea branulei
 
Considerati speciale:
- se vor schimba fixatoarele branulei la pacientii cu terapie intravenoasa indelungata la fiecare 48 de ore sau ori de cate ori acestea se dezlipesc sau se murdaresc
- se va schimba cateterul la fiecare 72 de ore la pacientii care necesita aceasta si se va alterna locul de insertie a acestuia
- pacientii care vor fi externati cu catetere periferice vor trebui invatati sa-l ingrijeasca si protejeze si cum sa identifice eventualele complicatii si disfunctionalitati
- pacientul va trebui sa-si inspecteze periodic acasa locul de insertie si sa anunte echipa de ingrijiri daca apar edeme, roseata, durere.
 
Complicatii: Complicatiile care pot surveni in cadrul terapiei intravenoase pe cateter periferic trebuie avute in vedere, prevenite, iar, daca apar, cunoscute metodele de actionare in aceste situatii. Aceste complicatii sunt:
flebitele ( roseata la locul de insertie si de-a lungul venei, durere, edem, scleroza venei, uneori febra) datorate fie pastrarii timp indelungat a unui cateter in vena, medicamente sau solutii administrate care au pH prea mare sau prea mic sau osmolaritate crescuta, deplasarea branulei in vena prin frictionare. Se va indeparta cateterul, se vor aplica comprese cu apa calduta, se anunta medicul daca pacientul are febra. Flebitele pot fi prevenite prin schimbarea la timp a cateterelor si securizarea lor printr-o fixare atenta , impiedicand miscare in vena
extravazarea solutiilor ( va apare o umflatura la locul de insertie si in in jurul sau, descresterea temperaturii pielii din zona, durere, senzatie de arsura ) prin perforarea venei sau dislocarea cateterului din vena. Se va opri perfuzia imediat, se va aplica gheata imediat dupa si apoi comprese caldute mai tarziu. Extravazarea solutiilor administrate poate fi prevenita prin verificarea periodica a locului de insertie a cateterului, prin aplicarea corecta a fixatorului transparent care permite ca aceasta verificare periodica sa fie foarte usor de facut
impermeabilitatea cateterului ( perfuzia nu mai curge , iar daca pacientul are infuzomat sau injectomat acesta intra in alarma) datorita neheparinizarii perodice a cateterului dupa fiecare administrare, nefolosirii indelungate sau formarii de cheaguri de sage atunci cand pacientul se plimba si sangele umple cateterul si stationeaza acolo. Permeabilitatea cateterului se poate mentine prin heparinizare sau adminstrare de solutie normal salina dupa fiecare folosire si invatarea pacientului sa tina mana cu branula ridicata in dreptul cotului atunci cand se plimba
hematom ( sensibilitate crescuta la orice atingere a zonei, vanataie, impermeabilitate) datorita perforarii peretului opus in timpul inserarii cateterului, compresie ineficienta dupa indepartarea branulei. Se va scoate branula, se va aplica compresie. Formarea de hematoame poate fi prevenita prin efectuarea corecta a tehnicii de insertie a cateterului, de o marime potrivita venei abordate si prin eliberarea garoului cat mai repede posibil dupa insertia cateterului
sectionarea cateterului, de obicei capatul acestuia care este introdus in vena, datorita reinsertiei acului de-a luncul tecii de plastic, in timp ce cateteru este in vena. Se va incerca recuperarea partii sectionate daca este la vedere, daca nu , se aplica garou deasupra locului de insertie si se anunta medicul si radiologul. Sectionarea cateterului se poate preveni neintroducand niciodata acul inapoi in cateter pentru a incerca insertia sa ci se scot amandoua odata si se incearca inca o data insertia cu alt cateter
spasme venoase ( durere de-a lungul venei, albirea pielii din jurul venei respective, rata scazuta de curgere a solutiei perfuzate chiar daca perfuzorul este declampat) datorita administrarii inadecavte de substante iritative si in dilutii insuficiente, administrarii de solutii perfuzabile reci ( sau transfuzie cu sange rece), adminstrarea prea rapida a solutiilor chiar daca sunt la temperatura camerei. Se vor aplica comprese cu apa calduta, se va descreste ritmu de adminstrare. Spasmul venos poate fi prevenit prin administrarea de sange si solutii la temperaturile potrivite
reactii vasovagale ( colaps brusc al venei in timpul punctionarii, paloare, ameteala, greata, transpiratii, hipotensiune ) datorita producerii de spasm venos cauzat de anxietate si durere .Pacietul va fi asezat pat cu picioarele mai sus decat capul, este incurajat sa respire adanc, se masoara semnele vitale. Aceste situatii pot fi prevenite prin explicarea procedurii pacientului, reducerea anxietatii acestuia si eventual, folosirea unui anestezic local inainte de punctionarea venei
tromboze ( durere, roseata, umflatura, impermeabilitate) datorita afectarii celulelor endoteliale ale venelor favorizand formarea de trombi. Se va indeparta cateterul si se va insera intr-o alta zona, se vor aplica comprese cu apa calduta, se va supraveghea pacientul si observa daca apar semne de infectie. Formarea trombozelor poate fi prevenita prin insertia unui cateter periferic folosind o tehnica corecta, fara a leza vena
infectii sistemice ca septicemia sau bacteriemia ( febra, frisoane, indispozitie fara motiv aparent) datorita unei tehnici nesterile, aparitiei flebitelor severe care favorizeaza dezvoltarea organismelor, fixare insuficienta a branulei ceea ce permite miscarea ei in vena si introducerea organismelor in circulatia sangvina, mentinerea indelungata a unui cateter, sistem imun slab dezvoltat sau folosirea unor solutii perfuzbile contaminate. Se va anunta imediat medicul la aparitia semnelor specifice descrise. Se va indeparta cateterul si se vor obtine culturi de la locul insertiei, se va taia cu o foarfeca sterila capatul cateterului si se va trimite la laborator pentru analizare, se vor monitoriza semnele vitale, se vor administra medicatia si antibioterapia prescrise. Prevenirea infectilor sistemice se poate face folosind cu strictete o tehnica sterila atat la insertia cateterlui cat si la cuplarea perfuzoarelor la solutiile de perfuzat si la branula, la intreruperea perfuziilor sau la indepartarea cateterului
reactii alergice ( prurit, bronhospasme, urticarie, edem la locul de insertie a cateterului) pana la reactii anafilactice cu stop cardiac , datorate faptului ca pacientul este alergic la substanta administrata. In acest caz se va opri perfuzia imediat, se mentin permeabile caile respiratorii, se anunta imediat medicul, se vor adminstra antihistaminicele, antiinflamatoarele si antipireticele care se prescriu cat si epinefrina si cortizon daca se indica. Reactiile alergice se previn printr-o completa anamneza a pacientului care sa contina istoricul alergenic al acestuia, efectuarea testarii la medicamente( in special antibiotice) inaintea primei administrari cu monitorizare atenta timp de 15 minute de la testare sau de la adminstrarea unui nou medicament fara testare
incarcare circulatorie ( disconfort, turgescenta venei jugulare, dificultate respiratorie, cresterea tensiunii arteriale, respiratie zgomotoasa ( cu " haraituri”), dezechilibru intre lichidele eliminate si cele igerate, administrate) datorata unui calcul gresit al cantitatii de lichide ce trebuie adminstrat cat si administrarii prea rapide a acestuia. In acest caz se ridica capul patului astfel incat pacientul sa stea semisezand , se administreaza oxigen, se anunta medicul, se administreaza diuretice daca se prescriu. Pentru a preveni incarcarea circulatorie se va verifica periodic rata de administrare a perfuziilor pentru a observa din timp eventualele dereglari si schimbari, se calculeaza cu atentie cantitatea care trebuie administrata, se verifica si monitorizeaza diureaza pacientilor cu tratament perfuzabil de solutii pentru a putea face un bilant corect
embolie ( dificultate respiratorie, puls slab batut, cresterea presiunii venoase centrale, hipotensiune, pierderea constientei) datorita impingerii aerului in vena prin schimbarea flacoanelor de solutie si impingerea aerului de pe perfuzor in vena.Se va inlatura perfuzia, se va chema medicul, se va pozitiona pacientul pe partea stanga in pozitie Trendelenburg pentru a permite aerului sa intre in atriul drept, se va administra oxigen. Prevenirea emboliei se face scotand aerul cu atentie din perfuzor inainte de cuplare la cateter si schimbarea flacoanelor cu verificarea perfuzorului, securizarea conexiunilor dintre perfuzor si cateter si dintre perfuzor si flacon.
 
MENTINEREA SI INGRIJIREA UNEI LINII VENOASE:
 Ingrijirea unei linii venoase presupune rotatia locurilor de punctionare, schimbarea pansamentelor si fixatoarelor, schimbarea perfuzoarelor si a solutiilor perfuzabile. De obicei, fixatoarele sau pansamentlele se schimba odata cu insertia unui nou cateter sau atunci cand se uda sau se murdaresc.
Perfuzoarele, la pancientii cu administrare intrevenoasa continua, se schimba la 48 ore iar solutiile la 24 ore. Locul de insetie a cateterului trebuie schimbat la fiecare 72 de ore si trebuie inspectat la fiecare 4 ore prin fixatorul transparent si semipermeabil.
 
Materiale necesare:
Pentru schimbarea pansamentului sau fixatorului:
· manusi sterile
· paduri alcoolizate sau cu betadina
· bandaj adeziv
· comprese sterile sau fixator transparent si semipermeabil
· leocoplast
Pentru schimbarea solutiilor:
· flaconul cu solutia de administrat
· paduri alcoolizate
Pentru schimbarea perfuzorului:
· perfuzor steril
· manusi
· etichete
· comprese sterile
 
Pregatirea echipamentului: Se va merge cu carucioarul de lucru chiar daca trebuie schimbat doar pansamentul sau fixatorul, deoarece, la schimbarea acestuia se poate constata ca trebuie schimbat locul de insertie a cataterului din diverse motive.
 
Implementarea:
- se spala mainile
- se va tine cont ca trebuie folosite intotdeauna manusi sterile atunci cand se lucreaza in zona locului de insertie a cateterului
- se explica pacientului fiecare procedura pentru a-i diminua anxietatea si a ne asigura de cooperarea sa
Schimbarea pansamentului sau fixatorului:
- se indeparteaza vechiul fixator, se pregateste cel nou si se pun manusile
- se fixeaza cateterul cu mana nondominanta pentru a preveni miscarile accidentale, iesirea acestuia din vena, sau perforarea venei
- se inspecteaza locul punctionarii pentru a observa eventualele semne de infectie (roseata si durere la locul punctiei), infiltratie (edem), si tromboflebita (roseata,durere de-a lungul venei,edem). Daca oricare din aceste semne este prezent se acopera zona de punctionare cu un pansament steril si se scoate cateterul. Se face compresie pana cand se opreste sangerarea si se aplica un bandaj adeziv. Apoi se introduce un alt cateter intr-o alta zona. Daca insa zona de punctionare este intacta se va curata cu grija cu paduri alcoolizate sau cu betadina prin miscari circulare, dinspre interior spre exterior. Se lasa pielea sa se usuce inainte de a se aplica un alt fixator sau pansament.
Schimbarea solutiei de perfuzat:
- se spala mainile
- se inspecteaza flaconul de solutie care trebuie administrat pentru a vedea eventualele nereguli, cum ar fi: decolorarea solutiei, aspect tulbure, data expirarii , flacoane perforate, sparte
- se clampeaza perfuzorul avand camera de picurare pe jumatate plina pentru a impiedica aerul sa intre pe prelungirea perfuzorului ü pe caruciorul de lucru sau pe masuta de lucru se indeparteaza capacul sau dopul flaconului nou de solutie si se dezinfecteaza cu pad alcoolizat
- se indeparteaza flaconul vechi din stativ, se aseaza langa cel nou, se scoate capatul perfuzorului din el si se introduce in flaconul nou din stativ
- se agata flaconul cu solutie perfuzabila in stativ
Schimbarea perfuzorului:
- se clampeaza perfuzorul (se intrerupe perfuzia) cu camera de picurare pe jumatate plina,se scoate capatul sau din flacon si se agata in stativ deasupra nivelului inimii pacientului, timp in care se introduce noul perfuzor in flacon, se evacueaza aerul din el, se clampeaza ü se pun manusi sterile
- se pune o compresa sterila sub capatul exterior al cateterului. Se preseaza cu un deget pe cateter pentru a preveni sangerarea
- se deconecteaza cu grija vechiul perfuzor, evitand sa se scoata accidental branula
- se indeparteaza capacul protector al noului perfuzor si se va adapta la cateter
- se ajusteaza rata de adminstrare
- se eticheteaza perfuzorul cu data si ora schimbarii.
 
TERAPIE VENOASA CENTRALA: Un cateter venos central este un cateter venos steril facut din cauciuc poliuretanic sau silicon. Este inserat printr-o vena mare, cum ar fi subclavia sau jugulara, iar varful sau ajunge in vena cava superioara. Oferind acces la venele centrale, terapia prin cateter venos central are anumite beneficii. Astfel, permite monitorizarea presiunii venoase centrale (care indica volumul sangvin ), recoltarea de analize de laborator fara a mai fi nevoie de punctionare. De asemenea, permite administrarea unor cantitati crescute de fluide in urgente sau cand scaderea circulatiei venoase periferice face imposibil accesul la venele periferice, este folosita la pacientii care necesita tratament intravenos indelungat, la pacientii care necesita nutritie parenterala.
Terapia venoasa centrala are si dezavanaje prin faptul ca are un risc cresut de complicatii ( pneumotorax, sepsis, formarea de trombi, perforarea de organe si vase), scade gradul de mobilizare al pacientului, este dificil de efectuat, este mai costisitoare decat terapia venoasa periferica.
Cateterul venos central este inserat de catre medic ajutat de asistenta. Scoaterea cateterului este o manevra sterila si poate fi efectuata si de catre asistenta. Se va proceda la indepartarea cateterului fie la terminarea terapiei, fie din cauze care necesita aceasta decizie ( semne de infectie la nivelul insertiei, de exemplu, cand capatul cateterului, taiat cu o foarfeca sterila, va fi trimis la laborator pentru a fi analizat).
 
Materiale necesare:
Pentru insertia unui cateter venos central:
· manusi sterile, halate, masti
· campuri sterile
· paduri alcoolizate
· perfuzoare
· solutii normal saline
· unguent cu antibiotic daca este necesar
· seringi de diverse dimensiuni
· xilina 1%
· fire de sutura
· 2 catetere venoase centrale
· foarfeca sterila
· comprese sterile
· fixator transparent si semipermeabil
· solutie diluata de heparina
· leucoplast si etichete
Pentru verificarea si spalarea cateterului:
· solutie normal salinan sau solutie diluata de heparina
· paduri alcoolizate
· alcool 70%
Pentru indepartarea cateterului venos central:
· manusi
· pensa sterila
· bisturiu
· paduri alcoolizate
· comprese serile
· pansament transparent si semipermebil
· unguent cu betadina
· foarfeca sterila si recipient pentru cultura varfului cateterului daca este necesar
Cateterul va fi ales in functie de terapia care se vrea initiata. De cele mai multe ori cateterul este livrat ca un set care contine toate materialele necesare montarii sale mai putin solutiile saline.
 
Pregatirea echipamentului:
 · se cere confirmarea medicului privitoare la marimea cateterului ales ( de obicei se folosesc catetere 14 G sau 16 G)
· se selecteaza solutile de administrat care se vor atasa la cateter
· se eticheteaza solutiile
 
Implementare:
- se confirma identitatea pacientului
- se spala mainile
- se obtine consimtamantul pacientului sau familiei
- se va explica procedura pacientului si i se va raspunde la intrebarile pe care le are
- se face anamneza referitoare la istoricul alergenic al pacientului la iod, latex, xilina
- se aseaza pacientul in pozitie Trendelenburg pentru a se dilata venele si pentru a reduce riscul de embolism
- se va aseza o aleza rulata pe lungime intre umerii pacientului atunci cand se va insera cateterul prin subclavie si sub umarul opus pentru a tine gatul in extensie si a avea o buna vizibilitate a zonei atunci cand se insereaza prin jugulara
- se aseaza o aleza desfacuta sub capul si gatul pacientului pentru a impiedica murdarirea patului
- se pozitioneaza capul pacientului in partea opusa interventiei pentru a preveni posibila contaminare cu agenti aerieni patogeni si pentru a face zona mai accesibila
- se pregateste zona de interventie (sa nu aiba par; se va rade pacientul cu o seara ianite daca este necesar pentru a nu se interveni pe pielea iritata ceea ce ar creste riscul de infectie)
- se pune un camp steril pe masuta de lucru pe care se aseaza materialele
- medicul isi va pune masca, manusi sterile si halat
- se dezinfecteaza locul zonei de insertie cu miscari viguroase
- medicul va acoperi capul si gatul pacientului cu un camp steril decupat in mijloc, lasand deschizatura campului peste zona de interventie
- se ofera medicului seringa cu xilina pentru a efectua anestezia locala
- se deschide si se ofera medicului in mod steril cutia cu cateterul ü in timpul cat medicul introduce cateterul asistenta va pregati solutia de perfuzat pentru a fi atasata imediat la cateter
- dupa ce medicul introduce cateterul si ii ataseaza solutia perfuzabila pregatita se va regla rata de administrare a perfuziei pentru a mentine permeabilitatea cateterului daca este necesar, sau se heparinizeaza, se clampeaza si pune dopul. Cateterele pot avea o cale, doua sau trei, in functie de ceea ce se doreste
- medicul va coase urechile cateterului la piele pentru a-l fixa
- se poate confirma radiologic amplasarea corecta a cateterului daca se doreste
- se acopera apoi cu un fixator transparent si semipermeabil, dupa ce se dezinfecteaza si curata zona si se lasa sa se usuce. In primele 24 de ore poate aparea o secretie sero-sanguinolenta normala
- se va eticheta data efectuarii insertiei cateterului, pansamentului
- se aseaza pacientul intr-o pozitie confortabila si se reevalueaza starea sa generala
- pentru a mentine permeabilitatea si buna functionare a cateteruluipe care se adminstreaza intermitent medicatie, acesta trebuie spalat in mod regulat pe toate caile sale cu solutie diluata de heparina (se recomda dilutii de 10 pana la 100 unitati pe ml) sau cu solutie normal salina
- pentru a spala caile cateterului se va dezinfeta cu alcool 70% capacul si se va indeparta, apoi prin tehnica sterila se va atasa seringa si se va injecta solutia indicata dupa ce se aspira initial pentru confirmarea pozitionarii corecte a cateterului cat si a permeabilitatii sale
 
Indepartarea cateterului:
- se explica procedura pacientului ü este nevoie de inca o asistenta in eventualitatea in care apare sangerare masiva deaorece este dificl de facut compresie pe subclavie, de exemplu
- se aseaza pacientul lungit cu fata in sus pentru a preveni embolismul
- se spala mainile si se pun manusi nesterile si masca
- se intrerupe orice perfuzie
- se indeparteaza si se arunca pansamentul vechi
- se pun manusi sterile
- se inspecteaza zona pentru a vedea daca apar semne de drenaj si inflamatie
- se taie firele de sutura cu o pensa sterila si un bisturiu
- se scoate cateterul printr-o miscare inceata si uniforma
- se aplica unguent cu betadina la locul insertiei pentru a-l acoperi si a preveni contaminarea
- se acopera apoi cu o compresa si apoi se aplica un fixator transparent si semipermeabil peste compresa
- se eticheteaza fixatorul cu data si ora indepartarii cateteruluisi efectuarea pansamentului
- se va tine pansamentul pana cand apare epitelizarea
- se inspecteaza cateterul indepartat pentru a vedea daca nu s-a sectionat vreo parte si a intrat in circulatia sangvina a pacientului. Daca se suspecteaza acest lucru se va anunta medicul imediat si se va monitoriza cu atentie pacientul
- daca se suspecteaza infectie se va taia cu o foarfeca sterila varful cateterului si se va duce la laborator intr-un recipient specific, steril, pentru analizare ü materialele folosite si cele indepartate se vor descarca in recipientele de colecatre a deseurilor specifice fiearuia in parte.
 
Consideratii speciale:
- pana cand se va confirma radiologic plasarea corecta a cateterului se poate porni perfuzia cu glucoza 5% sau solutie normal salina sau se va spala cateterul cu solutie diluata de heparina
- pacientul va trebui monitorizat cu atentie pentru a observa precoce semnele de embolism ( paloare apoi cianoza, dispnee, tuse, tahicardie pana la sincopa si soc). Daca apar aceste semne pacientul va fi pozitionat pe in pozitie Trendellenburg, intors pe partea stanga si se va anunta medicul imediat
- dupa insertie se va monitorza pacientul pentru a depista precoce semnele de pneumotorax ( respiratii scurte, miscari inegale ale pieptului, tahicardie, durere in piept). Daca apar aceste semne va fi chemat medicul imediat
- pentru a preveni embolia se vor clapa intotdeauna caile cateterului sau apcietul va fi invatat sa faca manevra Valsalva (cresterea presiunii intratoracice) reduce riscul emboliei in timpul insertiei sau indepartarii cateterului. Astfel se cere pacientului sa inspire adanc, sa tina aerul 10 secunde apoi sa expire si apoi sa respire linistit, normal. Aceasta manevra, Valsalva, creste presiunea intrstoracica, de la un nivel normal de 3-4 mm Hg la 60 mmHg sau mai mult, scade pulsul si intoarcerea sangelui la inima si creste presiunea venoasa)
- se schimba pansamentul din comprese la fiecare 48 ore iar fixatorul transparent la 3 pana la 7 zile sau ori de cate ori devine ineficient, murdar sau ud. Se schimba perfuzorul la fiecare 72 ore si solutiile perfuzbile de lunga durata la fiecare 24 ore.Toate aceste manevre se fac folosind tehnici sterile. Se verifica periodic locul de insertie pentru a observa din timp semele de inflamare, deconectare, roseata, drenaj etc.
- pot apare complicatii precum: infectiile, pneumotoraxul, embolia, trombosa, dar care pot fi prevenite prin efectuarea corecta a tehnicilor strict sterile de insertie, indepartare si manevrare a cateterului venos central.
 
NUTRITIA PARENTERALA:
   Cand un pacient nu poate primi hrana pe cale orala sau enterala se recomanda sustinerea nutritionala parenterala.
   In general aceasta este recomndata pacientilor care nu pot absorbi nutrienti prin tractul gastro-intestinal mai mult de 10 zile. Alte indicatii de apelare la nutritia parenterala sunt: pierderea in greutate mai mult de 10% inaintea depistarii bolii, boli debilitante indelungate, nivelul seric al albuminei sub 3,5g/dl, insuficienta hepatica sau renala etc.
   Cele mai comune boli care necesita sustinere nutritionala parenterala sunt: boli intestinale inflamatorii, enterite, diaree severa, varsaturi refractare la tratament, pancreatite moderate si severe, rezectii intestinale, transplant maduva osoasa, post chimioterapie si radioterapie, interventii chirurgicale majore. De asemenea se administreaza copiilor cu malformatii congenitale pentru a a junge la dezvoltarea si greutatea normala, in fistule taheoesofagiene, atrezie duodenala, fibroza cistica, hernie diafragmatica, volvulus.
 
   Nutritia parenterala se administreaza prin vena periferica sau centrala. Depinzand de solutia administrata, nutritia parenterala se foloseste pentru sprijinirea aportului caloric al pacientului, suplimentarea nevoilor calorice sau depasirea acestora.
   Tipurile de solutie pentru nutritia parenteala difera in functie de conditia fizica a pacientului, nevoile metabolice si de calea de administrare.In mod normal, solutiile contin proteine, carbohidrati, electroliti,vitamine, minerale. Emulsiile lipidice ofera necesarul de grasimi.
   Astfel solutiile de nutritie parenterala sunt :
· cele standard pentru nutritia intravenoasa ( dextroza 5%, solutii normal saline, vitamine). Ofera o nutritie incompleta, cu prea putine calorii pentru mentinerea unui status nutritional adecvat
· solutie parenterala totala ( dextroza25%, aminoacizi,electrolit, vitamine, minerale,insulina, emulsii lipidice) ofera o nutritie completa, se administreaza pe vena centrala
· nutritie proteica ( aminoacizi, electroliti, vitamine) ofera nutritie completa
· solutii nutritive totale amestecate( combina emulsiile lipidice cu alte componete ale solutiilor parenterale, o punga de astfel de solutie contine necesarul de nutrienti pentru o zi, necesita un filtru special, mai larg, ofera nutritie completa)
· nutritie parenterala periferica ( dextroza 5% si 10%, aminoacizi, electroliti, minerale, vitamine, emulsi lipidice, heparina si hidrocortizon daca se indica) ofera nutritie completa pentru un timp scurt, poate fi folosita la pacientii care au restrictie de lichide deoarece nu necesita adminstrarea unei mari cantitati de lichide ca in nutritia parenterala totala, nu produce crestere in greutate, poate cauza flebite si complicatii metabolice Nutritia parenterala totala contine anumiti nutrienti, incluzand lipide, si se adminstreaza pe vena centrala deoarece este de 6 ori mai concentrata decat sangele si necesita o cale de administrare larga.
  Nutritia parenterala periferica se adminstreaza pe vena periferica, suplineste nevoile calorice.
Materiale necesare:
· medicatia prescrisa
· perfuzor steril
· filtre speciale pentru emulsiile lipidice
· paduri alcoolizate
· infuzomat
· kituri de testare a glicozuriei si cetonuriei
· manusi sterile
 
Pregatirea echipamentului:
· se scoate solutia de la frigider cu cel putin o ora inainte de administrare pentru a evita durerea, hipotermia, spasmul vascular, constrictia venelor care pot aparea datorita administrarii unor solutii reci
· se verifica medicatia prescrisa cu cea ridicata de la farmacie, data expirarii si formula componenta
· se verifica solutia pentru a observa aspectul ( daca este tulbure, precipitat etc). Daca prezinta dubii se va returna farmaciei.
· se va explica procedura pacientului
· se pun manusi si eventual, o masca
· tehnica va fi strict sterila
· se ataseaza perfuzorul la solutie si apoi la infuzomat, golindu-l de aer
· se arunca manusile
· se pun alte manusi si se verifica cateterul pacientului asezat culcat in pat, se dezinfecteaza cu un pad alcoolizat capacul caii pe care se va administra solutia si apoi se heparinizeaza calea
 
Implementare:
- se ataseaza perfuzorul la cateter printr-o tehnica sterila
- se declampeaza calea cateterului si se regleaza rata de adminstrare a infuzomatului
- se eticheteaza perfuzorul cu data si ora schimbari sale
- deoarece solutiile nutritionale parenterale contin multa glucoza se va incepe adminstrarea cu precautie pentru a permite celulelor pancreatice sa se adapteze si sa isi creasca secretia de insulina ( sunt anumite solutii unde se recomnda aduagarea de insulina). De obicei se incepe cu o rata de 40-50 ml/h si apoi cu 25 ml/h pana cand se va ajunge la rata de administrare dorita.
- solutiile nutritionale parenterale pot merge continuu timp de 24ore.
 
Consideratii speciale:
- solutiile nutritionale parenterale se vor administra cu o rata constanta ( stabilita pe infuzomat), fara intrerupere, pentru a nu produce fluctuatii ale nivelului glucozei din sange
- se va monitoriza starea pacientului la fiecare 4 ore sau oricat de des este nevoie pentru a observa din timp schimbarile survenite cum ar fi cresterea temperaturii, un semn precoce al sepsisului de cateter venos central
- se masoara glicemia la fiecare 6 ore deoarece unii pacienti vor necesita administrare suplimentara de insulina subcutanat fata de cea continuta in solutie
- se va monitoriza cu atentie ingestia si adminstrarea de fluide cat si excretia acestora
- se recolteaza periodic analize de laborator uzuale pentru a sesiza schimbarile survenite in starea generala a pacientului si a statusului sau nutritional
- pacientul va fi avertizat asupra eventualelor efecte adverse datrate administrarii nutritiei parenterale (leziuni bucale prin stoparea alimentatiei orale, constipatie etc)
- pacientul va fi incurajat sa-si pastreze independenta de miscare pentru a facilita absorbtia eficienta si folosirea nutrientilor
- complicatiile administrarii nutritiei parenteale pot fi: disfunctii heaptice, hipecapnia, hiperglicemia, hiperosmolaritatea, hipocalcemia, alcaloza si acidoza metabolica, adminstrare prea rapid, embolie, extravazarea solutiei, flebite, pneumotorax, septicemie, tromboze. Toate acestea pot fi evitate printr-o corecta si sterila tehnica de adminstrare si prin supravegherea atenta a pacientului si evaluarea starii sale generale cat mai des.
 
EMULSIILE LIPIDICE:
De obicei adminstrate ca substante separate, completand nutritia parenterala, emulsiile lipidice sunt o sursa de calorii si acizi grasi esentiali. Lipidele pot fi insa adminstrate si separat pe o vena periferica sau centrala. Sunt contraindicate in pancreatite acute, hiperlipidemie patologica.
 
Materiale necesare:
· substanta lipidica
· perfuzor cu filtru de diametru mai mare
· paduri alcoolizate
 
Pregatirea echipamentului:
· se inspecteaza emulsia lipidica pentru a-i verifica opacitatea, consistenta, culoarea
· daca aspectul sau ridica dubii se va returna la farmacie
· nu se va agita pentru a preveni agregarea celulelor
· se va verifica daca corespunde cu prescriptia medicului
 
Implementarea:
- se explica procedura pacientului
- de obicei, emulsiile lipidice se administreaza in paralel cu alta solutie, putandu-se folosi pentru aceasta tehnica folosirii unei linii venoase secundare fie pentru emulsiile lipidice fie pentru solutia care este adminstrata in paralel
- o linie venoasa secundara este o linie venoasa completa care se conecteaza la o linie venoasa primara, deja existenta. Linia venoasa secundara este folosita la adminstrarea intermitenta sau continua de medicamente, atunci cand se pastreaza tot timpul o linie venoasa principala pentru intretinere sau din alte motive. Atunci cand se conecteaza perfuzia secundara si se vrea sa mearga doar aceasta, ea trebuie pozitionata deasupra celei primare. Daca se vrea sa mearga ambele perfuzii, ele trebuie pozitionate la acelasi nivel si reglat ritmul uneia si apoi al celeilalte. De asemenea, injectomatele si infuzomatele pot fi folosite ca linii venoase secundare pentru administrare intemitenta sau continua, avand avantajul ca se poate doza exact cantitatea de medicament adminstrata
- avand in vedere ca unele emulsii lipidice necesita 24 de ore de adminstrare se pot folosi acestea pe prima linie venoasa si solutiile de administrat in paralel pe linia venoasa secundara. De asemenea, pentru o dozare corecta a ratei de administrare se indica folosirea infuzomatului ü se pun manusile
- se verifica flaconul cu lipide, se introduce printr-o tehnica sterila capatul perfuzorului, se scoate aerul apoi se adapteaza la cateterul venos central sau periferic daca este linie principala sau se conecteaza la perfuzorul primei linii daca se administreaza pe linie secundara. Daca se foloseste infuzomat, perfuzorul va fi adaptat la acesta inainte de a se cupla la cateter ü daca pacientul este la prima administrare de lipide se va efectua un test ajustandu-i-se rata de adminstrare la 1 ml/minut timp de 30 de minute
- se monitorizeaza semnele vitale ale pacientului si se va supraveghea pentru a observa daca apar efecte adverse: greata, ameteala, presiune oculara, durere de cap, tahicardie, dispnee, cioanoza, durere in spate si in piept. Aceste reactii alergice pot apare datorita surselor de lipide sau agentilor emulsificatori folositi in emulsiile lipidice
- daca pacientul nu are reactii adverse, se poate incepe adminstrarea cu rata prescrisa
- se va folosi neapart infuzomatul daca rata de adminstrare trebuie sa fie mai mica de 20ml/ora. Rata maxima de perfuzare este de 125ml/ora pentru emulsiile lipidice de 10% si de 60 ml/orapentru cele de 20% .
 
Consideratii speciale:
- se va mentine intotdeauna o tehnica sterila de pregatire si administrare a perfuziei
- se vor observa senzatiile pacientului: unii sustn ca au o senzatie de satieitate, altii acuza un gust metalic neplacut in gura
- se schimba perfuzorul si flaconul de administrat la fiecare 24 ore petru pacientii cu tratamente indelungate
- se vor lua teste de laborator cel putin o data pe saptamana in timpul unei terapii indelungate pentru a evalua functiile ficatului,timpul de protrombina, numarul de trombocite, nivelul trigliceridelor. De preferat ca nivelul trigliceridelor sa se testeze la cel putin 6 ore de la intreruperea administrarii deoarece pot da rezultate false
- emulsiile lipdice sunt un excelent mediu pentru cresterea bacteriior. Din aceasta cauza nu se va readministra, de exemplu, un flacon pe jumatate plin care a fost intrerupt la un moment dat. Odata intrerupta perfuzia, se va arunca flaconul chiar daca nu este gol
- medicul trebuie anuntat imediat daca pacientul prezinta schimbari ale starii sale sau reactii adverse la solutile lipidice.
 
Complicatii:
- reactiile adverse imediate sau intarziate apar la aproximativ 1% din pacienti si includ: febra, cianoza, dispnee, ameteala, greata, varsaturi, durere de cap, letargie, iritatie la nivelul perfuzarii, presiune oculara, durere in spate si in piept, hiperlipidemie, hipercoagulabilitate, trombocitopenie. Trombocitopenia a fost mai des intalnita la copii care au primit intravenos emulsii lipidice de 20%
- ca si complicatii intarziate sau rar intalnite mai sunt: hepatomegalia, splenomegalia, icter secundar colestazei
- la copii nascuti prematur sau cu greutate mica nutritia periferica parenterala cu emulsii lipidice poate determina acumularea de lipide in plamani
- se va raporta medicului orice reactie adversa ale pacientului.
 
MONITORIZAREA PACIENTULUI IN TIMPUL ADMINISTRARII NUTRITIEI PARENTERALE:
se masoara semnele vitale la fiecare 4 ore sau ori de cate ori este necesar, deoarece cresterea temperaturii este unul dintre cele mai precoce semne de sepsis de cateter, de exemplu
se va schimba pansamentul sau fixatorul de la cateter cel putin o data pe saptamana daca este transparent si semipermeabil si de trei ori pe saptamana daca este obisnuit
se vor folosi strict tehnici sterile la orice manevre de adminstrare sau schimbare a cateterului, pansamentelor, fixatoarelor
se evalueaza pacientul zilnic din punct de vedere fizic (se va cantari la aceeasi ora, dimineata, cu acelasi cantar, eventual se masoara circumferinta bratului, daca se indica). Se va compara greutatea zilnica a pacientului cu cantitatile de lichide administrate, ingerate si cele eliminate, deoarece castigul in greutate poate fi, de fapt un dezechilibru hidric, un exces de lichide, de exemplu, nu o crestere a depozitelor proteice sau lipidice. Iar excesul de lichide poate determina edem pulmonar sau periferic (de exemplu, gambier)
se va monitoriza pacientul in ceea ce priveste semnele si simptomele unui dezechilibru al metabolismului glucidic, echilibrului hidro-electrolitic. Anumiti pacienti necesita administrare suplimentara de insulina pe durata tratamentului de nutritie parenterala, desi, in mod obisnuit, produsele lipidice sunt livrate cu un anume continut de insulna
se va monitoriza frecvent nivelul electrolitilor si al proteinelor ( zilnic pentru electroliti la inceputul terapiei si o data pe saptamana pentru nivelul albuminelor)
se va avea in vedere si monitorizarea nivelul calciului si al magneziului
monitorizarea glicemiei se va face din 6 in 6 ore initial si apoi o data pe zi, supraveghindu-se pacientul pentru a observa din timp eventualele semne de hiperglicemie ( poliurie, sete)
se va monitoriza functia renala prin masurarea nivelului ureei si creatininei urinare ( cresterea lor poate sugera o administrare in exces de aminoacizi)
se va monitoriza functia hepatica prin masurarea periodica a biliruinei, trigliceridelor si colesterolului ( o crestere a acestora poate sugera fie intoleranta, fie exces de lipide administrate, fie o dereglare in metabolizarea proteinelor si glucidelor)
se va schimba perfuzorul si flaconul de solutie la fiecare 24 de ore la pacientii cu tratament indelungat, se vor folosi doar tehnici sterile
se va supraveghea pacientul pentru a observa din timp eventualele semne de inflamare, infectie, sepsis ( mai ales prin contaminarea locului de insertie a cateterului sau locului de cuplare a perfuzorului la acesta)
se va asigura o buna ingrijire orala, deoarece, prin lipsa hranei orale si neglijarea igienei se poate ajunge la infectii bucale
cand se va decide intreruperea nutritiei parenterale, aceasta nu va fi scoasa brusc, ci treptat, scazand progresiv rata de administrare( in felul acesta se va preveni riscul de hiperinsulinemie si, implicit, de hipoglicemie).
 
Complicatii:
- cele mai des intalnite complicatii sunt cele legate de cateter ( infectii) si tulburarile metabolice.
RSS

Căutare

Formularul pentru autentificare

Radio Live

Ţine minte Pagina

Montare Branula

Aici găseşti:

Coloana Vertebrală

Relaxare

Punctie Venoasă

Link-uri utile

Bandaj "in 8"

Tipuri Pansamente

Resuscitare Adult

Resuscitare Bebe

Defibrilator Use

Interpretare EKG

NumărătoareInversă

Schimb valutar

Mă puteţi întreba

Arhiva materialelor

Sondajul nostru

Evaluează site-ul meu
Total răspunsuri: 115

Mini-chat

200

Prietenii site-ului

  • Creaţi un website gratuit
  • Desktop Online
  • Jocuri Online Gratuite
  • Tutoriale Video
  • Toate Tag-urile HTML
  • Kit-uri de Navigator
  • Ai Diabet?

    Acum Online

    Statistici


    Total online: 1
    Vizitatori: 1
    Utilizatori: 0

    Check Page Rank of your Web site pages instantly:

    This page rank checking tool is powered by Page Rank Checker service